La Movilă şi lupta de la Tătăreni (Zahorna)
De la biserica de la Tăuteşti, acolo unde încă se pot vedea ruinele vechii şi marii biserici, construită la 1840 de Dimitrie şi Pulheria Cantacuzino-Paşcanu, întemeietori ai Spitalului Paşcanu din Iaşi, căzută însă pradă bombardamentului din al Doilea Război Mondial, apoi monumentul aşezat la mormântul lui Procopie Florescu, dar şi semnele bune ale renaşterii actuale, pedalăm, pe un drum de pământ, printre tarlale, deasupra Tăuteştilor.
Este locul numit La Movilă. Acesta este probabil locul unde la 1615 husarii polonezi (cavalerişti), orbiţi de dorinţa răzbunării, au uitat regulile cavalerismului şi i-au ucis, până la unul, pe darabanii moldoveni (infanterişti), adică întreg detaşamentul de elită al domnului Moldovei, echipat după moda timpului. Moldovenii au fost ucişi în ciuda garanţiei că le va fi cruţată viaţa, dacă se vor preda.
Oasele acelor nefericiţi oşteni ai lui Ştefan al II-lea Tomşa voievod au rămas acolo, sub movilă, fiind ultimul episod al unei bătălii care a început în dimineaţa zilei de 22 noiembrie 1615, cunoscută fiind ca lupta de la Tătăreni (vechiul nume al Zahornei; în treacăt fiind spus, inclusiv rămăşiţele umane descoperite întâmplător în urma săpării unei gropi la Horleşti, pe marginea DJ 282, datate cu carbon radioactiv în secolul 17, pot proveni din acelaşi context).
Bătălia de la Tătăreni (Zahorna) fiind spre prânz pierdută de moldoveni, resturile armatei, inclusiv acest detaşamentul darabanilor, s-a retras deasupra Tăuteştilor.
Detalii despre acea luptă şi sfârşitul ei tragic, sunt prinse în cronica lui Miron Costin, iar identificarea corectă a locului bătăliei a fost făcută de Aurel H. Golimas, născut la Tăuteşti, în anul 1908, şcoala primară la Tăuteşti şi doctor în istorie din anul 1943. Era fiul primarului din Tăuteşti, Haralambie Golimas.
